|
Loading
|
|
Nora (The Daughter-in-Law) de D. H. Lawrence
Piesa se petrece Ia Eastwood, un sat de mineri din regiunea Nottin- cjhamshire, din centrul Angliei.
Âcţiunea începe în ajunul grevei naţionale a minerilor din 1912.
Actul I — Scena I-a — Bucătăria casei D—nei Gascoigne
Joe Gascoigne, un tînăr miner, şi-a fracturat braţui într-un accîdent în mină. A a]ergat toată după amiaza fără a reuşi să obţină un ajutor de boală, şi atunci cînd se întoarce a-casă explică mamei sale că patronii au refuzat să-i acorde ajutorul de boală solicitat, deoarece nu s-a accidentat în timpul lucrului, ci glumind cu nişte colegi.
Mama îi face observaţii întrucît a lipsit-o de singura sursă de cîştig pe care o avea, iar Joe îi măreşte supărarea, reamintindu-i că minerii au în program o grevă, care va lăsa fără lucru toţi muncitorii din sat.
O vocină, D-na Purdy, le face o vizită. După un scurt taifas cu D-na Gascoigne, aduce vorba despre fiica sa, Bertha. Fata este însărcinată şi tatăl este Luther, fiul cel mare al D-nei Gascoigne. Situaţia este foarte delicată, deoarece în urmă cu 4 săptămîni Luther s-a însurat cu altă fată.
D-na Gascoigne îi povesteşte cum s-a făcut această căsătorie. Cu ani în urmă, Luther i-a făcut curte lui Minnie Hetherington, o tînără fată care locuia la un unchi al ei care avea o cîrciumă în sat.
Luther dorea să o ceară în c-ăsătorie, dar pînă s-a hotărît, fata a părăsit Eastwood-ul, angajîndu-se ca edu-catoare de copii la Manchester.
Scurt timp după aceasta, moare unchiul fetei şi Minnie moşteneşte 100 de lire. Luther continuă să-i facă curte discret, pînă într-o zi cînd Minnie ia iniţiativa de a-i scrie lui Luther cerîndu-i să o ia în căsătorie. Căsătoria are loc curînd şi Luther părăseşte casa părintească.
D-na Gascoigne este indignată atît de plecarea fiului ei, cît şi de averea relativă şi de snobismul vizibil a lui Minnie. Atunci cînd D-na Purdy îi cere 40 de lire pentru întreţinerea copilului Berthei, ea îi răspunde fără ezitare, să-i ceară banii direct lui Luther. Dacă va fi necesar, el poate lua aceşti bani din moştenirea soţiei sale.
Actul I — Scena a II-a — Bucătăria noii locuinţe a lui Luther. În aceiaşi seară mai tîrziu.
Minnie a pregătit maisra de seară şi îl aşteaptă pie Luther să se intoarcă de la mină. Spre enervarea ei, acesta întîrzie. Ii spune că minierii vor porni curînd la grevă şi că s-a ivit un conflict puternic. Minnie nu ia greva în serios. „De ce fac muncitorii grevă, atunci cînd patronii orircum plătesc numai atît cît îşi pot permite"? Ea consideră greva ca pe un divertisment uşuratec pentru muncitori, „în loc să muncească serios pentru a fi promovaţi şi îl acuză pe Luther că s-a iăsat dominat de mama sa şi că nu dă dovadă de iniţiativă şi energie proprie.
Vine Joe, sparge 2 farfurii şi cînd Minnie apare supărată, îl înştiin- ţează pe Luther despre vizita pe care i-o va face D-na Purdy. Joe se oferă să plătească e1 banii ceruţi dar în acest timp soseşte D-na Purdy şi Joe pleacă.
Rămas singur cu D-na Purdy îi mărturiseşte că nu are bani pentru a-i da fiicei sale, dar indignat de nerăbdarea şi dispreţul lui Minnie faţă de dînsul, el arată că şi-ar fi dorit să fie liber pentru a se putea căsători cu Bertha — „Ea a fost mai bună cu mine decît a fost vreodată soţia mea”.
Actul II — ora 11 — în aceeaşi seară
Luther se întoarce acasă de la cîrciumă. Minnie refuză să mai doarmă în acelaşi pat cu el, şi îi aşterne un pat în bucătărie. Luther este convins că Minnie cunoaşte legătura lui cu Bertha Purdy şi nu are remuşcări „Mă bucur că are un copil de la mine".
Greşeşte, pentru că Minnie nu este la curent.
Dîndu-şi seama că ceva nu este în regulă, ea îl obligă să-i explice. Timid, Luther îi spune că Bertha aşteaptă un copil şi că el trebuie să găsească bani pentru a-l întreţine.
Adînc rănită, Minnie î1 atacă cu violenţă.
El refuză cu încăpăţînare să răspundă, şi atunci cînd ea se oferă să-i dea din moştenirea ei, banii de care are nevoie, el nu primetşe.
Pînă la urmă, ea îl ameninţă că îl părăseşte.
Într-o atmosferă de mare amărăciune, discută problema împărţirii bunurilor.
Actul III — În locuinţa lui Luther. Peste doucă săptămîni
Minnie a fost plecată la Manchester. Cînd se întoarce, o găseşte pe D-na Gascoigne, care a venit să-i pregătească de rnîncare lui Luther, dar descoperă că şi el a fost plecat. Ii spune lui Minnie că rninerii au fost în grevă timp de 10 zile. Tn oraş au fost mişcări de protest şi armata a fost chemată să restabilească ordinea.
Luther şi Joe vin acasă. Ei le spun femeilor că patronii minei au aranjat ca muncitorii temporari care nu sînt membri ai uniunii, să înceapă lucrul în mină în zorii zilei urm.ătoare, ca o încercare de a sparge greva, însăi rnuncitorii sînt hotărîţi să-i oprească. Femeile pro- testează; pentru ele greva reprezintă o simplă glumă. „Dece trebuie să
fie oprite minele din lucru ?" Ca răspuns cei 2 bărbaţi compară poziţia muncitorilor cu cea a lui Minnie. „Şi dînsa a făcut de fapt grevă atunci cînd a plecat la Manchester şi totuşi nu va permite ca altă femeie să vină în casa ei să-i ia locul" ?
Minnie pare indiferentă faţă de această discuţie şi pentru a-şi susţine punctul de vedere, Joe o roagă pe Lizzie Charley, o fată din sat,
să aibă grijă de Luther în lipsa ei. Se întoarce curînd însă, şi anunţă că Minnie a plecat. Enervată D-na Gascoigne îl obligă pe Luther să se
ducă după dînsa să o aducă înapoi, el o ascultă şi pleacă.
Minnie profită de acest prilej pentru a-i spune că supunerea faţă de maică-sa le-a distrus căsnicia — „Vorba marnei sale este lege pen- tru el" Dragostea şi sinceritatea lui Luther sînt îndreptate mai mult către maică-sa decît către soţia lui „Cum pot soţiile să aibe soţi, cînd aceştia aparţin mamelor lor ?"
D-na Gascoigne este supărată, ea a făcut întotdeauna ce a putut pentru binele fiilor ei. Ti cere sprijin lui Joe, dar acesta recunoaşte că Minnie are dreptate — „Nu te-am putut părăsi mamă, şi acum, deşi sînt băiat tînăr, aparţin bătrîneţelor tale". D-na Gascoigne nu poate înţelege dece o atacă toţi.
Luther se întoarce si Minnie îi pregăteşte ceaiul. Ea recunoaşte că doreşte să se întoarcă la Luther. Totuşi, în viitor, el trebuie să-şi ia întreaga răspundere a întreţinerii ei, şi pentru a asigura acest lucru ea şi-a cheltuit întreaga moştenire, care reprezenta un obstacol între Luther şi ea, cumpărînd un inel şi trei materiale de rochii. Acestea apartin atît lui Luther cît şi ei. Acum şi dînsa e la fel de săracă ca şi el. Pe D-na Gascoigne o supără această extravaganţă, dar Joe este încîntat. Minnie îi arată lui Luther materialele de rochii. El le rupe şî le pune pe foc.
Actul IV — În dimineaţa următoane, în jurul orei 5
Luther şi Joe au plecat la mină spre a opri spărgătorii de grevă să înceapă lucrul.
Minnie şi D-na Gascoigne i-au aşteptat toată noaptea să se întoarcă. D-na Gascoigne este înspăimîntată la gîndul ca unul sau chiar amîndoi fii ai săi să nu fi fost ucişi într-o încăerare cu solcîaţii, deoarece în cursul nopţii s-au auzit împuşcături. „Luther şi Joe visează să fie răniti" — zicea ea — chiar numai pentru a face în ciudă lui Minnie. Minnie nu poate crede acest lucru, dar bătrîna este neclintită. Vorbeşte despre bărbaţi şi modul lor copilăros de comportare, şi despre ce sînt capabili să facă atunci cînd sînt supăraţi. Dat fiind că ea este sigură acum să trebuie să renunţe la Luther şi să i-l lase lui Minnie, ea o previne pe tînăra soţie de necazurile pe care le va întîmpina împreună cu el şi copii lor.
În sfîrşit Luther s-a întors de la mină. S-a încăerat cu spărgătorii le grevă şi a fost rănit la cap. Joe nu este rănit şi a plecat direct acasă. D-na Gascoigne se grăbeşte să ajungă acasă, să-l întilnească.
Minnie şi Luther rămîn singuri. Ea îl îmbrăţişează şi începe să-l bandajeze.